CATEHISM CRESTIN ORTODOX PDF

By cthoria 2. Sfanta Biserica este obstea celor care s-au botezat, au crezut, cred si marturisesc pe Iisuis Hristos de Fiu al lui Dumnezeu si Mantuitor. Intre Biserica de pe pamant Biserica luptatoare si Biserica din cer Biserica triumfatoare este nu numai o solidaritate, ci si o continuitate. Legatura Bisericii cu Mantuitorul Hristos, este o legatura organica El fiind capul ei; iar Duhul Sfant este sufletul ei, Oare o sfinteste prin harul si darurile Sale.

Author:Mojind Megrel
Country:Netherlands
Language:English (Spanish)
Genre:Art
Published (Last):10 April 2010
Pages:305
PDF File Size:10.44 Mb
ePub File Size:6.69 Mb
ISBN:925-8-83473-896-9
Downloads:34600
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Nanris



Catehism ortodox. Una din indatoririle de capetenie ale fiecarui crestin ortodox este de a sti ce crede si cum crede; de a cunoaste cuprinsul dreptei sale credinte, pentru a nu fi amagit de invataturi gresite si desarte.

Invatatura crestina ortodoxa pe care avem datoria sa o cunoastem, ne-a dat-o Dumnezeu insusi prin Fiul Sau intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos. In curgerea vremii s-a ivit nevoia ca invatatura descoperita si impartasita noua prin viu grai de Mantuitorul Iisus Hristos, sa fie prinsa in scris, de sfintii scriitori, ca astfel nimic sa nu se piarda din cele ce ne-a lasat El.

Aceasta o aflam in Sfanta Scriptura a Noului Testament, ca si in Sfanta Traditie, cum se va arata acest lucru, mai amanuntit, in alt loc din aceasta carte. Tot intre timp s-au ivit si invataturi gresite, erezii, mai ales din pricina ca unii dintre crestini au vrut sa patrunda numai cu mintea lor, lipsita de luminile si aripile credintei, adevarul dumnezeiesc care covarseste orice minte. Neputandu-l intelege, ereticii au rastalmacit invatatura Mantuitorului, propovaduita de Sfintii Apostoli.

Ca urmare, spre a-i feri pe credinciosi de alunecare in rataciri, Sfanta Biserica, prin sinoadele ecumenice, la care au luat parte toti episcopii sai, a statornicit si formulat pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, dreapta credinta ortodoxa, in dogme si hotarari, sub asistenta Duhului Sfant. Astfel, invatatura credintei crestine se cuprinde pe scurt, dar in cuvinte lamurite, in Simbolul Credintei, care a fost alcatuit de Sfintii Parinti la intaiul sinod ecumenic de la Niceea si in al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol De aici, obligativitatea invatarii, de catre fiecare crestin, a Crezului, care este urmatorul: Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.

Dumnezeu este duh, adica este netrupesc; este nevazut, necuprins de faptura si de mintea omeneasca; la El nu este mutare sau schimbare, caci este desavarsit si vesnic; este atotputernic, atoatestiutor, este pretutindenea. Aceste trei Persoane alcatuiesc Sfanta Treime, taina de nepatruns de mintea omeneasca si impartasita noua prin Descoperire dumnezeiasca sau Revelatie.

Cele trei Persoane divine sunt de o fiinta, egale si vesnice. Acest adevar ni l-a descoperit Dumnezeu Insusi, Care nu poate fi asemanat cu nimic din ceea ce este creat. Invatatura ca Dumnezeu este Unul dupa fiinta si intreit in Persoane este mai presus de puterea de intelegere a mintii noastre. Multi cugetatori si scriitori crestini au folosit asemanari din lumea inconjuratoare pentru a mijloci, prin ele, intelegerea Tainei Sfintei Treimi. Dar nici una din acestea nu poate lamuri o asemenea taina.

Mintea nu s-ar fi putut inalta nici pana a afla ca in Dumnezeu sunt trei Persoane, daca aceasta nu ni s-ar fi descoperit de Mantuitorul Iisus Hristos.

Asadar, invatatura despre Sfanta Treime, intrecand intelegerea omeneasca si sprijinindu-se numai pe autoritatea Descoperirii sau Revelatiei dumnezeiesti, cuprinsa in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, noi ne-o insusim numai prin credinta. Cel ce ne-a facut cunoscuta aceasta taina este Mantuitorul Hristos. In Vechiul Testament nu se graieste limpede despre Sfanta Treime, pentru ca oamenii acelor vremuri nefiind pregatiti, ar fi putut intelege gresit o taina atat de mare, si ar fi putut crede chiar in mai multi dumnezei.

Dar in Noul Testament, cu venirea Mantuitorului, invatatura ni se descopera lamurit. Rugaciune Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne, curateste pacatele noastre ; Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Articolul 1 din Simbolul Credintei arata ca Dumnezeu-Tatal este creatorul si proniatorul lumii. Lumea inseamna cerul si pamantul si tot ce este in ele, afara de Dumnezeu.

Ea este vazuta si nevazuta. Cea vazuta este tot ceea ce se poate cunoaste cu simturile omenesti, iar cea nevazuta sunt ingerii, buni si rai Col. Ingerii sunt fiinte netrupesti, slujitoare lui Dumnezeu. Ei sunt facuti de Dumnezeu din nimic, cum din nimic au fost facute toate cele ce sunt. La inceput, cand i-a facut Dumnezeu, toti ingerii erau buni si inzestrati cu puterea de a spori tot mai mult in virtute, sa se bucure de fericire deplina si vesnica.

Acestia sunt ingerii cei buni. Acestia s-au facut ingeri rai, demoni. Si odata cu caderea acestora s-a ivit iadul, care este starea lor de nefericire si locul lor de salasluire.

Ingerii cei buni au ramas in fericita apropiere de Dumnezeu si-L slujesc, fiind intariti prin harul dumnezeiesc, ca sa fie pururea sluJitori ai lui Dumnezeu, organe ale Providentei dumnezeiesti, vestitori si ajutatori ai oamenilor.

I, , in perechea parintilor neamului omenesc: Adam si Eva. Dar creand lumea, Dumnezeu n-a lasat-o in parasire, ci ii poarta de grija pururea; toate cate; sunt, toate fapturile sunt tinute si crescute dupa planul Sau, dupa voia si puterea Sa purtandu-le de grija dupa intelepciunea Sa cea preamarita; pe toate le ocroteste si le conduce spre fericirea si desavarsirea lor.

El este Tatal atottiitorul. Aceasta neintrerupta grija parinteasca a lui Dumnezeu fata de lume se numeste Providenta sau Pronie dumnezeiasca. De zici ingeri, de zici arhangheli, de zici puterile cele de sus, de zici toate cele vazute si nevazute, toate acestea se bucura de Pronia Lui.

Fara aceasta lucrare, toate se duc, se scurg si pier. I, Fiind creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul este cea mai de seama creatura a lui Dumnezeu, fiind constituit din doua elemente: trup si suflet. Asadar, trupul omului l-a facut Dumnezeu din pamant, iar sufletul l-a creat prin suflare dumnezeiasca.

Prin trup, care este luat din pamant si are ceva comun cu toate vietuitoarele, omul este legat de pamant si de tot ceea ce apartine lumii acesteia. Prin suflet insa, care provine prin creatie direct de la Dumnezeu, omul sta in legatura cu Dumnezeu si cu lumea spirituala. Chipul lui Dumnezeu din om inseamna sufletul nemuritor cu puterile lui, mintea sau cugetarea, simtirea si vointa libera, care se indreapta catre Dumnezeu; iar asemanarea cu Dumnezeu inseamna intarirea si desavarsirea omului in virtute si sfintenie cu ajutorul harului dumnezeiesc, spre indumnezeirea lui.

Din coasta celui dintai om, din Adam, Dumnezeu a facut pe femeie, pe Eva. Pe acesti doi oameni i-a asezat Dumnezeu in raiul pamantesc, ca sa duca o viata fericita si in iubire fata de Parintele Ceresc.

Mintea lor era luminata, inima sau simtirea era curata si fara pofte rele, vointa era dreapta si inclinata numai spre bine, trupul era sanatos si fara nici o suferinta. El nu era intru totul desavarsit, dar prin continua stradanie si cu ajutorul harului dumnezeiesc putea sa ajunga asemenea lui Dumnezeu, gasindu-se deci la inceputul drumului spre asemanarea cu Facatorul sau.

Omul creat de Dumnezeu era liber. Iar libertatea era maretia lui, avand putinta de a ajunge sfant si drept prin stradania sa si ajutat de Cel ce l-a facut si Care ii purta mereu de grija. Pentru ca sa intareasca prin lucrare puterile sufletesti ale celor dintai oameni, ca sa le incerce si ascultarea, Dumnezeu Si-a aratat vointa Sa catre ei, dandu-le porunca sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Dumnezeu a dat aceasta porunca nu pentru a-l slabi si cobori pe om din cinstea in care se gasea; ci, dimpotriva, pentru a-l intari si inalta, i-a dat acest prilej ca sa-si poata arata prin fapta dragostea fata de Facatorul sau si pentru a se statornici in bine.

Fericirea din rai a celor dintai oameni a tinut cat timp ei au pastrat nevinovatia stand in ascultare si dragoste deplina fata de Dumnezeu si pazind porunca Lui. Dar ei s-au lasat ispititi de cel rau care ii pizmuia pentru fericirea lor si voia sa-i duca la pierzanie. Prin viclenie si inselaciune, diavolul i-a facut sa creada ca, de vor manca din pomul cel oprit, adica al cunostintei binelui si raului se vor face intocmai ca Dumnezeu.

Lasandu-se amagiti, ei au calcat porunca lui Dumnezeu si, prin neascultare, au cazut in pacat. Asa a intrat raul in lume. Pedeapsa cea mai mare a pacatului primilor oameni a fost moartea Rom. VI, De aceea, la moarte, trupul se intoarce in pamant, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece in lumea nevazuta Ecleziast XII, 7. Protoparintii neamului omenesc n-au pastrat starea morala de comuniune cu Dumnezeu, ci, calcand voia Lui, au cazut in pacat Fac.

III, 16 , pierzand fericita stare primordiala, atat pentru ei cat si pentru toti urmasii lor. Orice om are din fire pacatul lui Adam fiind vinovat si supus pedepsei lui Dumnezeu. Starea aceasta de reala pacatosenie a naturii umane cazute, in care se naste fiecare om, ca urmas al lui Adam, se numeste pacatul stramosesc. Si urmarile pacatului au fost grele: primii oameni au pierdut harul dumnezeiesc, s-au indepartat si s-au instrainat de Dumnezeu si au fost alungati din Rai. Chipul lui Dumnezeu in ei a slabit, fara insa a pieri cu totul; schimbarea adusa de pacat, s-a aratat in intunecarea mintii, in stricarea inimii si in slabirea vointei.

De asemenea, omul a pierdut sfintenia, curatia, linistea trupului si putinta de a nu muri. Despartiti de cele vesnice si alunecand spre piericiune, oamenii au cazut prada placerilor de tot felul. Iar viata lor a devenit grea, fiind insotita de truda, de dureri si de necazuri de tot felul. Iubirea fata de Dumnezeu a fost inlocuita de om cu iubirea fata de fapturi. Dar prin pacatul lui Adam s-a stricat intreaga fire. VI, 23 ; 1 Cor. XV, Dar Dumnezeu, in nemarginita Sa bunatate, nu l-a parasit pe om nici dupa caderea lui in pacat; nu l-a dat pierzarii, omul fiind faptura Sa cea mai aleasa.

Chiar la alungarea lor din rai, Dumnezeu le-a fagaduit stramosilor nostri un Mantuitor Facerea III, 15 , Care va zdrobi puterea raului si va impaca pe oameni cu Dumnezeu.

Acest Mantuitor este Domnul nostru Iisus Hristos. De la caderea omului in pacatul neascultarii si pana la venirea Mantuitorului Iisus Hristos, Dumnezeu a lasat sa treaca multa vreme, in care oamenii au cunoscut amaraciunea consecintelor pacatului, prin starea rea in care au ajuns; dar au putut pastra si nadejdea ca se pot mantui cu ajutorul lui Dumnezeu.

In bunatatea Sa, Dumnezeu Sa ingrijit de oameni, i-a indrumat si i-a pregatit pentru primirea Mantuitorului, prin Legea Veche, prin prooroci si prin alte mijloace, ca la venire sa-L poata recunoaste si sa poata urma Lui, intru curatirea vietii si nadejdea mantuirii. Invatatura despre Dumnezeu Fiul, adica despre a doua Persoana a Sfintei Treimi, Care S-a intrupat pentru mantuirea noastra din robia pacatului si pentru impacarea noastra cu Dumnezeu, este cuprinsa in articolele 2, 7 din Simbolul Credintei.

Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care la plinirea vremii S-a facut om ca noi, asemenea noua intru toate, in afara de pacat. El este Dumnezeu adevarat si om adevarat. El a venit in lume ca sa ne mantuiasca. Asadar, Fiul lui Dumnezeu S-a facut om ca sa ne mantuiasca pe noi toti, impacandu-ne cu Dumnezeu si innoind firea noastra cea stricata de pacatul stramosesc.

El a luat firea omeneasca si, fiind in acelasi timp Dumnezeu adevarat si om adevarat, a purtat toate consecintele pacatului originar insa fara de pacat, pentru ca sa ne rascumpere pe toti din robia pacatului lui Adam. Ca Mantuitorul Iisus Hristos a fost si om adevarat, iar nu numai Dumnezeu adevarat, aflam lamurit din Sfanta Scriptura: Prin pogorarea Duhului Sfant, Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat din Sfanta Fecioara Maria; S-a nascut, a fost infasat in scutece, a flamanzit si a insetat, a obosit, in timpul mantuitoarelor Sale Patimi a suferit batai, loviri, schingiuiri, incununare cu spini, rastignire si moarte.

Mantuitorul Iisus Hristos a savarsit rascumpararea sau mantuirea noastra prin cele trei chemari sau slujiri ale Sale, si anume: a ca Prooroc si invatator. Mantuitorul Iisus Hristos este Unsul lui Dumnezeu, Care are in masura cea mai mare puterea de cunoastere a Proorocului, sfintenia Arhiereului si puterea Conducatorului duhovnicesc. Mantuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nascut din veci din Tatal; El nu este faptura, ci are insasi fiinta Tatalui, prin nastere mai inainte de toti vecii, adica din vesnicie; deci n-a fost nici o vreme in care Fiul sa nu fie Fiu si Tatal sa nu fie Tata.

Cum vesnic este Tatal, asa si Fiul este vesnic. El este Unul-Nascut, adica este singurul Fiu al lui Dumnezeu. Mantuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi fiinta, aceeasi dumnezeire, cu aceleasi insusiri dumnezeiesti ca si Tatal din Care S-a nascut, asa cum o lumina este asemenea luminii din care s-a aprins.

Ca Dumnezeu adevarat, Fiul lui Dumnezeu este impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, Facator al lumii, al tuturor celor vazute si nevazute. Toate s-au facut prin Fiul Ioan I, 3 , nu ca si cum Tatal s-ar fi slujit de Fiul ca de unealta, ci ca Fiul lucreaza impreuna cu Tatal, fiind de o fiinta cu Tatal si avand aceeasi putere creatoare ca si Tatal. Intruparea Fiulul lui Dumnezeu din Fecioara Maria s-a facut in chip minunat, nu dupa randuiala firii omenesti, ci prin umbrirea Fecioarei de catre Duhul Sfant.

Dar facandu-Se om, Fiul lui Dumnezeu nu a incetat sa fie Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si om adevarat, cu trup si suflet omenesc adevarat, intru totul asemenea noua, afara de pacat; El este Dumnezeu-om si ramane Dumnezeu-om pentru vesnicie. Dupa cum s-a mai aratat, sfanta Fecioara Maria a fost invrednicita de Dumnezeu sa nasca dupa trup pe Fiul lui Dumnezeu ca om , fara sa cunoasca barbat, fiind astfel fecioara si inainte de nastere si in timpul nasterii si dupa nastere, ramanand in vesnicie fecioara.

74HC138N DATASHEET PDF

CATEHISM CRESTIN ORTODOX PDF

Catehism ortodox. Una din indatoririle de capetenie ale fiecarui crestin ortodox este de a sti ce crede si cum crede; de a cunoaste cuprinsul dreptei sale credinte, pentru a nu fi amagit de invataturi gresite si desarte. Invatatura crestina ortodoxa pe care avem datoria sa o cunoastem, ne-a dat-o Dumnezeu insusi prin Fiul Sau intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos. In curgerea vremii s-a ivit nevoia ca invatatura descoperita si impartasita noua prin viu grai de Mantuitorul Iisus Hristos, sa fie prinsa in scris, de sfintii scriitori, ca astfel nimic sa nu se piarda din cele ce ne-a lasat El. Aceasta o aflam in Sfanta Scriptura a Noului Testament, ca si in Sfanta Traditie, cum se va arata acest lucru, mai amanuntit, in alt loc din aceasta carte. Tot intre timp s-au ivit si invataturi gresite, erezii, mai ales din pricina ca unii dintre crestini au vrut sa patrunda numai cu mintea lor, lipsita de luminile si aripile credintei, adevarul dumnezeiesc care covarseste orice minte.

FUNDAMENTALS OF ALGORITHMICS GILLES BRASSARD PAUL BRATLEY PDF

Etichetă: catehism crestin-ortodox

More information about text formats. Delivery by courier Your order will arrive within business days from the time the parce lis given to the courier. A proforma invoice carehism be issued and will be e-mailed or faxed to the customer. Biblioteca crestinului In casa crestinului este bine sa existe cel putin cateva carti foarte necesare. UniCredit Bank Registration orotdox By clicking below to subscribe, you acknowledge that your information will be transferred to Mailchimp for processing.

BRIDGE LAUNCHING MARCO ROSIGNOLI PDF

Tinerii Crestin Ortodocsi

.

EMTEC Q800 MANUAL PDF

Catehism creștin-ortodox

.

Related Articles